Sistemul competițional din România: Mai degrabă unul realist, decât unul ideal! (II)

În această parte secundă a articolului despre sistemul competițional „ideal” voi vorbi despre al doilea eșalon național.

Așa cum am amintit, pe vremuri, divizia secundă a fost organizată pe mai multe serii (între două și cinci). Cea mai lungă perioadă de „așezare” pentru un sistem competițional a constituit-o cea dintre anii 1973 și 1992 (mai exact edițiile 1973/1974 și 1991-1992), când al doilea eșalon a fost organizat în 3 serii cu câte 18 echipe fiecare. În toată această perioadă, competiția a purtat numele „Divizia B”, în trecut aceasta mai purtând numele de „Categoria B” (până în 1967). Cei 18 ani de sistem competițional „stufos” pentru acest al doilea eșalon a mulțumit majoritatea iubitorilor de fotbal, deoarece fiecare serie acoperea o zonă geografică cu 12-14 județe. Pe lângă asta, în cele trei serii se regăseau echipe care jucaseră în anii anteriori în primul eșalon.

* Din ediția 1992/1993, al doilea eșalon se reorganizează pe 2 serii cu câte 18 echipe fiecare, dar, în același timp, primește numele de… „Divizia A”! Asta pentru că primul eșalon se numea „Divizia Națională”. Apoi, al treilea eșalon a fost botezat „Divizia B”, iar campionatele județene (primul eșalon) să fie numite… „Divizia C”! Oricum, o adevărată debandadă, pentru că această redenumire a provocat numeroase confuzii, majoritatea știind de Diviziile A, B și C, pentru cele trei eșaloane naționale. De fapt, așa și cum era normal. Toată această „mascaradă” a ținut până la finalul ediției 1996/1997, din ediția următoare revenindu-se la denumirea consacrată de „Divizia B”.

* Din ediția 2001/2002, Divizia B are doar câte 16 echipe în cele două serii, iar din ediția 2003/2004 mai primește o serie, fiind organizată pe 3 serii cu câte 16 echipe fiecare. Asta până la finalul ediției 2005/2006.

* Din ediția 2006/2007, al doilea eșalon se reorganizează, din nou, în doar 2 serii cu câte 18 echipe fiecare, iar marea noutate este aceea că și denumirea eșalonului se schimbă, din „Divizia B” în „Liga a II-a (sau Liga 2, cum mai este folosită denumirea acestui eșalon)”. De atunci, denumirea celui de-al doilea eșalon este aceasta, atâta doar că problemele financiar ale multora din echipele participante a făcut ca numărul de echipe să fie unul la startul competiției și altul la… final!

* O altă schimbare majoră în desfășurarea celui de-al doilea eșalon național a apărut în ediția 2013/2014, odată cu introducerea celei de a doua faze a competiției: turneul play-off (pentru promovarea în Liga I), respectiv turneul play-out (pentru retrogradarea în Liga a III-a), dar care s-au dovedit a fi nu numai inutile, dar și extrem de costisitoare pentru majoritatea competitoarelor.

* Nici acest sistem nu a dat roade, astfel că începând cu ediția 2016/2017, se trece, pentru prima dată în istoria Campionatului Național, la organizarea celui de al doilea eșalon într-o singură serie! Era o modificare din temelii, deși despre necesitatea trecerii la o singură serie pentru acest eșalon s-au auzit voci încă din anul 2000! Dar de fiecare dată, unii „oameni de fotbal” (mai exact „profitorii din fotbal”!) s-au opus, pentru că, după părerea lor, erau prea mari cheltuielile pentru cluburi, acesta fiind nevoite să parcurgă distanțe foarte mari pentru a juca. Bineînțeles, aceasta a fost o idee de-a dreptul tembelă, dar care, în mod ciudat, a găsit înțelegere la mai-marii Federației, care au tot amânat aplicarea acestei măsuri. Până când era clar că nu se mai putea lăsa ca al doilea eșalon să aibă două serii, deoarece diluarea calitativă a competiției era clară de mai mulți ani.

* Bineînțeles că „șocul” trecerii la sistemul cu o singură serie a lăsat urme, dar așa cum s-a văzut în edițiile scurse de la aplicarea acestei idei, competiția a devenit mai atractivă chiar și pentru televiziuni. E drept, despre banii din drepturile de televizare pentru meciurile din eșalonul al doilea se poate vorbi la nesfârșit, dar este bine că s-a început cu așa ceva.

În acest moment, ediția 2018/2019 are 20 de echipe și, spre lauda lor, nu s-a retras nici una, în timpul pauzei de iarnă, deși erau multe zvonuri că cel puțin două echipe urmau să se retragă, una dintre acestea fiind chiar Sportul Snagov, echipă clasată în… fruntea ierarhiei! Până la urmă, iată că am ajuns la etapa a XXVIII-a (care a început aseară, vineri, 5 aprilie 2019, cu meciul Chindia Târgoviște – Dacia-Unirea Brăila, scor 3-0) și toate echipele sunt, încă, participante la competiție. Inclusiv „lanterna roșie” din Brăila!

Deci, un sistem cu o singură serie era exact ceea ce avea nevoie acest al doilea eșalon național. Numai că și în această situație, personal, sunt împotriva numărului de 20 de echipe (care înseamnă 38 de etape pe sezon) și a faptului că retrogradează în Liga a III-a, direct, un număr de… 5 echipe. Adică un sfert dintre participante! La prima vedere, nu ar fi mare lucru, dar dacă se va reorganiza și Liga a III-a, pe baza celor patru zone geografice istorie (Nord-Est, Sud-Est, Nord-Vest și Sud-Vest), atunci un număr de 4 retrogradate din eșalonul al doilea ar fi mai corect. Și logic!

Pe lângă asta, reducerea numărului de participante la 18 (cu un total de 34 de etape pe sezon), ar fi de preferat. Poate nici o serie cu 16 echipe (cu 30 de etape în total) nu ar fi rău. Mai puțin de 16 nu ar avea rost, în condițiile în care retrogradează direct ultimele patru clasate.

Iată că un prim pas în reorganizarea „ideală” a eșalonului al doilea s-a făcut, prin trecerea la o singură serie. Mai trebuie gândit și sistemul de retrogradate, dar acesta nu poate fi aplicat decât dacă nu se „umblă” și la Liga a III-a.

Un alt aspect care trebuie luat în vedere la organizarea Ligii a II-a este sistemul de promovare în primul eșalon (Liga I), pentru că la cum este organizat acum, mai ales la un număr de 20 de echipe, nu face bine deloc echipelor din Liga a II-a! În acest moment sistemul spune că primele două echipe promovează direct, iar a treia clasată joacă meci de baraj (tur-retur) cu locul 12 din Liga I. La prima vedere, sistemul nu este rău, dar s-ar putea să fie… mai bine de-atât!

Din punctul meu de vedere, ar trebui desființat barajul pentru promovarea în Liga I, echipele clasate pe locurile 12-14 urmând să retrogradeze direct în Liga a II-a, iar pentru cele trei locuri, promovarea să fie organizată astfel:

locul 1: să promoveze direct;

locurile 2, 3, 4 și 5: să joace un baraj (locul 2 cu locul 5, respectiv locul 3 cu locul 4), iar câștigătoarele să promoveze în primul eșalon.

Ideea promovată de mine ar oferi echipei clasate pe locul 1 privilegiul să primească trofeul de „Campioană a Ligii a II-a” (așa cum este în Germania, Spania și Italia, unde câștigătoarele sunt onorate pentru această performanță), iar asta ar face competiția mult mai atractivă. Mai ales că doar o singură echipă promovează direct! Sistemul propus de mine ar face ca nu mai puțin de 7-8 echipe să fie implicate în lupta pentru promovarea directă sau pentru accederea la barajul pentru promovare, iar asta ar face ca și competiția să fie mult mai atractivă. Inclusiv pentru televiziunile de sport din România, care și-ar putea împărți meciurile din acest eșalon. Nu mi se pare normal ca mai multe televiziuni să transmită, în direct, același meci!

Așadar, cam atât despre „sistemul competițional ideal” pentru al doilea eșalon național. Iar dacă acesta va intra în subordinea Ligii Profesioniste de Fotbal, așa cum este Liga I, atunci mai mult ca sigur că interesul pentru acest al doilea eșalon va crește. Mai ales acum, când echipele „de tradiție”, Petrolul Ploiești, Universitatea Cluj-Napoca, F.C. Argeș Pitești, F.C. UTA Arad, Ripensia Timișoara și chiar Chindia Târgoviște, ca să le amintesc pe cele mai cunoscute, sunt clasate în prima jumătate a clasamentului. Iar din urmă (din Liga a III-a) vin Gloria Buzău (lider în Seria I) și F.C. Rapid București (lider în Seria a II-a).

Oricum, timpul ne va arăta dacă la Federația Română de Fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal se vrea cu adevărat să se facă performanță în fotbal sau doar să se „stoarcă” niște bani… și atât!

1 thought on “Sistemul competițional din România: Mai degrabă unul realist, decât unul ideal! (II)

  1. Romeo

    eu zic ca sistemul cu play off/out a fost un test pentru actuala ligă I. Cu 20 echipe in Liga a 2-a nu este timp pentru play-off. Televiziunile nu cred că sunt interesate de liga a 2-a, dar au cedat insistențelor FRF. Anul acesta lupta pentru primele 3 locuri este interesantă. Liga I a pierdut un mare număr de meciuri odată cu trecerea la 14 echipe, ceea ce înseamnă pierdere de spectatori, cu atât mai mult cu cât în play-out s-a ajuns la meciuri de 200 spectatori pe vreme bună. Comentariile de acum 20 de ani că se vor bate sponsorii pentru echipele noastre se dovedește o obsesie a noastră că avem ceva mai bun de oferit. NU, nu este nimic bun de oferit, doar rezultate care alungă suporterii. Nu am o evidență a banilor aduși de Borcea, Badea, Iancu, Copos în liga I, dar după rezultatele internaționale bănuiesc că erau bani mai mulți pe vremea patronilor. Acum fără televiziuni am trece la amatori.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *