30 de ani de anonimat în fotbalul arădean I

Iată că, mi-am luat inima în dinţi şi mi-am propus să fac un serial despre evoluţiile echipelor arădene în primele două ligi fotbalistice, începând din anul 1990 şi până în prezent. Deşi Aradul a dat destule echipe la nivel de prime două ligi, foarte mulţi fotbalişti valoroşi, în special prin clubul UTA, „Campioana provinciei”, iată că la 30 de ani de la Revoluţie, judeţul Arad nu reprezintă mai nimc la nivel de performanţă, zilele când echipa fanion evolua în cupele europene au devenit amintire pentru cei de vârsta a doua, iar cei tineri, mulţi dintre ei nici nu ştiu de acele vremuri, sau doar „din auzite”. Stadioanele au dispărut, unul câte unul, centrele de copii şi juniori sunt tot mai puţine, dar şi interesul scăzut al puştanilor pentru sport se vede în calitatea din ce în ce mai scăzută a fotbalului românesc, în general, că de multe ori trebuie să importăm tot felul de „no name” exotici, ce probabil, au făcut atâta fotbal de performanţă, cât am făcut eu.
Prin acest serial nu vreau să vin cu cifre seci, să pun doar clasamente sau câte un tabel sinoptic cu rezultatele echipei, e plin netul de ele, nu vreau nici statistici, că nu am, la fel nici nu pot să detaliez prea mult începutul acelor ani, că eram destul de fraged în vârstă, aşa că nu pot da culoare unui articol complex despre unele sezoane, iar cei mai vârsnici şi care au trăit pe stadion acele vremuri, ar putea să mă tragă de urechi pentru lipsa de substanţă. Vreau doar să trec în revistă câteva aspecte ce au dus la degradarea acestui sport, subliniind faptul că Aradul a cam dispărut de pe harta fotbalistică, unde în urmă cu vreo 50 de ani făcea legea, prin UTA, echipă ce şi-a mai pierdut şi din identitate, ca multe alte cluburi de tradiţie ce au trecut prin schimbări majore, prin reorganizări, prin insolvenţe etc.

Ediţia 1978-1979, U.T. Arad retrograda pentru prima oară din liga-ntâi fotbalistică, terminând campionatul pe locul 17, cu 29 de puncte. A fost un campionat foarte echilibrat, diferenţa de puncte între ultimul loc, FC Bihor şi locul 9, ASA Târgu Mureş, era de doar 4 puncte! (atunci, la victorie se acordau două puncte). A început decăderea UTA-ei şi a fotbalului arădean… Cu toate că UTA a revenit, din nou, în Divizia A, în sezonul 1981-1982, a retrogradat imediat, rezistând în prima ligă doar un an…
Până în 1990, nu a mai evoluat în primul eşalon!

Şi intrăm în „pită”, astăzi scanez sezonul 1990-1991, primul de după Revoluţie, şi ce găsim…
În divizia A, nu evolua nicio echipă arădeana, iar în divizia B, în seria a III-a evoluau UTA, Astra şi Aris (ce vremuri, nu?).
UTA, cu gânduri de promovare, a terminat campionatul pe locul 5, cu 40 de puncte, la 5 „lungimi” de ASA Târgu Mureş, câştigătoarea seriei. Astra şi Aris (continuitoarele echipelor Vagonul şi Strungul) au avut un sezon foarte bun, încheind campionatul pe locurile 9, respectiv 10, cu 36 de puncte fiecare! Dacă ne gândim acum ce au ajuns cele două stadioane unde jucau respectivele echipe, „Strungul” şi „Vagonul”, ne întrebăm dacă există cu adevărat Dumnezeu…
Pe „Vagonul”, fost „CFR”, se spune că s-a jucat primul meci oficial din ţară, în 1899, iar acea filă de istorie a fost ruptă, stadionul fiind demolat în 2006, construindu-se spaţii comerciale. A fost una dintre cele mai oribile intervenţii asupra fotbalului arădean, la vremea aceea am criticat vehement acea acţiune a celor de la conducerea administrativă a oraşului…
Aris, formaţie înfiinţată, în anul 1951 (sub numele de Strungul), avea la meciurile sale din acel sezon  o medie de vreo 3-400 de spectatori (cu ASA au fost chiar 2000!), vă prezint într-un facsimil din ziarul Adevărul de Arad, o cronică de la o partidă din retur, împotriva lui CIL Sighet, câştigată cu 5-1. La Astra, audienţa era mai mică, fiind între 100 şi 300 de spectatori la un meci, pe propria arenă. UTA strângea peste 2000 de spectatori la meciurile sale (au fost cazuri când la stadion s-au strâns mai mult de 5000 de spectatori, cu Reşiţa, de exemplu!), cum acum vezi destul de rar şi la partidele din prima ligă fotbalistică! Tot din Adevărul de Arad, v-am scanat o cronică de la partida cu Astra, din returul campionatului.
Coborând un eşalon mai jos, deşi nu fac referire la Divizia C, judeţul Arad avea 5 echipe: Petrolul Arad, CFR Arad, Strungul Chişineu Criş, Şoimii Lipova şi Motorul Arad. Şi în 1991, încă se mai juca fotbal în Arad, centrele de copii şi juniori produceau pe bandă rulantă jucători, se făcea fotbal la greu, iar faptul că judeţul Arad avea 8 echipe în primele trei eşaloane, o demonstrează! Era un fotbal mai… „romantic”, nu se juca pe bani mulţi, dar plăcerea era maximă, iar la unele partide în care erau orgolii de împărţit, se juca cu garda jos, uneori peste limita regulamentului! Acuma, când vezi prin liga a IV, cum unii jucători îşi dau cu stângul în dreptul, îţi dai seama că ABC-ul fotbalului l-a făcut pe maidan sau pe zgura de la şcoală.
În „Cupa României”, echipele arădene au părăsit competiţia încă din primele tururi, astfel că în 16-zecimi nu mai întâlnim nicio reprezentantă din judeţ.
                                                                                 Va urma!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *