Unde sunteți?

      Niciun comentariu la Unde sunteți?

Sssst! Parcă se aud încă ecourile din glasul regretatului Cristian Ţopescu după partidele pe care România le câştiga, încă se mai aud aplauzele spectatorilor îndreptate către Tricolori, mi-e dor de ei, de adevăraţii fotbalişti…
Mi-e dor de asemenea meciuri încântătoare pe care le făceau fotbaliştii români pe la mijlocul anilor ‘90, mi-e dor de niscai goluri spectaculoase sau chiar de zâmbetele “actorilor” după partidele câştigate…
Unde eşti tu Gică Popescu, tu, cu calmul tău sobru speriai orice adversar, indiferent de calibru, tu, cel care deţineai banderola de “căpitan” pe mână sub culorile Barcelonei? Belo, ne-ai lăsat şi tu, nu trecea nimic pe lângă tine, spunele şi celor de acum secretul tău că sunt tare aerieni, trec adversarii pe lângă ei ca acceleratul prin haltă, Petrescule, mai povesteşte-ne cum urcai în ofensivă când era nevoie să atacăm, mai spune-ne cum i-ai dat-o la Seaman în ultimul minut printre picioare în ‘98 pe când jucai la Chelsea sau cum i-ai îngenunchiat pe americani chiar la ei acasă. Rege Hagi, fără tine nu mai suntem aceeaşi, nu mai există altul ca tine, nu mai avem lider, ce ne facem acum dragă Gică, tu erai unicul căpitan, nu ne putem obişnui fără execuţiile tale imprevizibile sau pasele tale subtile, n-o să uităm niciodată acel gol magnific împotriva Columbiei. Aşa ceva nu se uită! Ilie Dumitrescu, mai vino prin cantonamente şi arată-le jucătorilor cum se bate o lovitură liberă, povesteşte-le cum i-ai bătut pe argentinieni de unul singur în faţa a 100 de mii de oameni, pe celebrul “Rose Bowl” din America.
Dorinele, ai renunţat şi tu la “Naţională”, noi credeam că tu eşti veşnic, jucai ca la 25 de ani, deşi tu aveai 38, însă prin evoluţiile tale nu se vedea că anii au trecut şi peste tine. Te-am vrea în dreptunghiul verde, tu ţineai tot mijlocul şi când era nevoie o mai “înţepai”, adu-ţi aminte de “ştachia” cu Anglia, când i-am bătut cu 3-2 în 2000.
Răducioiule, câte meciuri ne-ai câştigat tu, câte bucurii ne-ai adus prin golurile tale? Dacă se juca pe “golul de aur”, ne-am fi calificat în semifinale în 94, aminteşte-ţi de reuşita din minutul 110 cu norocoşii suedezi… O să zici “L-am lăsat pe Moldovan în locul meu”…. oh da, Moldo, ce le dădea şi el, îmi vine în minte importantul gol cu englezii (scor 2-1) din ‘98, după pasa lui Hagi.
De ce aţi plecat cu toţi? Lupescule, Prodane, Stelea pe unde mai sunteţi măi? Mă uit pe caseta tehnică şi nu vă mai găsesc, Gâlcă, Mihali, Selymes, şi voi aţi dispărut, nici pe voi nu v-a iertat timpul? Trebua să-l opriţi în loc, vă voiam pe toţi la un loc măcar pentru partidele din aceste preliminarii. Cu siguranţă că aţi fi câştigat grupa şi ne-aţi fi scos pe toţi pe străzi după evoluţiile voastre!

Articol ce l-am scris în anul 2008, dar care se potriveşte foarte bine şi acum, după 11 ani…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *